Povestea podului de pe strada Cetății este mult mai complicată și mai serioasă decât pare la prima vedere.
Până în acest moment am strâns 160 de semnături, pe care urmează să le trimit Primăriei Cisnădie. Joi, 25 septembrie, va avea loc ședința din această lună a Consiliului Local Cisnădie, care va fi transmisă live.
Pe această cale, vă mulțumesc tuturor din suflet pentru susținere!
Ieri am mers pe strada Cetății și am discutat direct cu vecinii afectați.
Mulți dintre ei știau doar că „în două luni podul va fi gata”. Foarte puțini știau că soluția aleasă pentru diferența de nivel presupune... rampe.
După ce au aflat, oamenii au pus două întrebări foarte simple:
Cum mai intrăm și ieșim din curți?
Cine răspunde pentru pagubele și eventualele probleme cu apa care pot apărea?
Printre cele mai afectate sunt curțile de la numerele 7, 9, 11, 8 și 10, dar problemele nu se opresc acolo.
Un detaliu important: una dintre curțile afectate aparține chiar Primăriei Cisnădie, fiind vorba despre locuințe sociale. Practic, administrația își pune propriii chiriași în situația de a trăi cu consecințele soluției pe care tot ea a ales-o.
Ce au trăit oamenii până acum
În lipsa Primăriei, vecinii au stat cu ochii pe muncitori și au semnalat problemele pe care le-au observat.
Mi-au povestit că pe șantier nu a venit nimeni din partea administrației să discute cu ei și să vadă ce înseamnă lucrarea pentru oamenii care locuiesc acolo zi de zi.
Au cerut locuri de parcare cât timp accesul în curți a fost blocat – degeaba.
În perioadele în care nu s-a lucrat, au cerut curățarea și semnalizarea șantierului – tot degeaba.
Au ajuns să care singuri nisip și piatră ca să astupe gropile și să poată trece pe jos.
Mai mult, am aflat de la vecini că, odată cu realizarea rampelor, în anumite zone accesul pietonal ar urma să fie rezolvat prin scări.
Și atunci apare o altă întrebare:
Cum trece cineva cu un cărucior? Dar o persoană în scaun rulant?
Mai este și problema circulației.
Cei care locuiesc în zonă și ies din piață pentru a ajunge acasă vor fi nevoiți să ocolească o bună parte din oraș, pentru că virajul la stânga la ieșirea din piață nu va mai fi posibil.
Pentru cineva care locuiește la câțiva metri distanță, situația este absurdă.
Concluzia pe care am tras-o după discuțiile de ieri este simplă: oamenii vor o lucrare făcută bine și pe bune, indiferent dacă mai durează.
Nu trebuie să mă credeți pe cuvânt. Puteți merge oricând să vorbiți cu ei.
Consecințele unei lucrări prost rezolvate vor rămâne mult după ce șantierul dispare.
Apoi am început să mă uit la documente
Până acum am vorbit mai ales despre alegerea soluției pentru podul de pe strada Cetății.
Dar, din puținele informații publice pe care am reușit să le găsesc, au apărut și alte lucruri care îmi ridică semne de întrebare.
Unul dintre ele ține de patrimoniu.
În autorizația de construire publicată pe site-ul Primăriei apare că nu este necesar avizul Direcției Județene pentru Cultură.
Podul se află însă chiar în centrul istoric al Cisnădiei, la câțiva pași de Biserica Evanghelică fortificată, monument istoric de categoria A.
Zona apare, de asemenea, ca parte a Ansamblului Centrul Istoric Cisnădie.
Așa că întrebarea mea este foarte simplă:
Pe ce bază s-a stabilit că pentru această lucrare nu este necesar avizul Direcției pentru Cultură?
Mai ales că oamenilor care locuiesc aici li se cer, pe bună dreptate, avize atunci când vor să facă intervenții asupra propriilor imobile.
Cred că aceeași grijă pentru patrimoniu trebuie să existe și atunci când cel care construiește este chiar statul.
Mai este apoi problema contractelor și a banilor publici.
Din discuțiile cu vecinii am aflat și numele firmei care execută lucrările. Conform datelor publice pe care le-am găsit, firma avea în 2024 doi angajați și o cifră de afaceri de puțin peste un milion de lei.
Valoarea contractului pentru pod: 900.293,85 lei.
Faptul că vorbim despre o firmă atât de mică pentru o lucrare de asemenea importanță nu dovedește, singur, că ceva este în neregulă.
Dar cred că justifică întrebări despre experiența firmei în asemenea lucrări, criteriile după care a fost aleasă și felul în care a fost urmărită execuția.
Mai ales după ce am ajuns în situația în care podul are nevoie de o expertiză și de o soluție de remediere.
Cine a verificat lucrarea?
Pe site-ul Primăriei, în raportul de activitate al primarului, apare următoarea afirmație:
„Am analizat proiectele de dezvoltare în derulare, inclusiv stadiul execuției, conformitatea acestora cu specificațiile tehnice, contractele de furnizare servicii, lucrări și bunuri.”
Dacă această analiză chiar a avut loc, rămân câteva întrebări firești:
Când a fost identificată problema podului?
De ce s-a continuat lucrarea în forma actuală?
Cine a verificat lucrările executate până atunci și conformitatea lor cu proiectul?
De ce s-au montat traversele și s-a turnat placa dacă exista deja problema diferenței de cotă?
Când a fost cerută expertiza tehnică?
A fost verificată situația avizelor necesare pentru o lucrare aflată într-o zonă istorică protejată?
O verificare serioasă a documentației și a stadiului lucrării la preluarea mandatului ar fi trebuit să clarifice toate aceste lucruri.
Vorbim, până la urmă, despre bani publici și despre o construcție care ar trebui să rămână acolo zeci de ani.
Oamenii nu cer minuni.
Vor doar ca podul să fie făcut corect și durabil, nu să primească o soluție care le complică viața pentru următoarele decenii.
Și mai vor ceva: să li se explice ce s-a întâmplat.
Nu cred că trebuie să fii inginer de poduri ca să întrebi de ce curtea ta ajunge sub nivelul drumului.
Nu trebuie să fii arhitect ca să te intereseze ce se întâmplă cu centrul istoric.
Și nu trebuie să ai o anumită diplomă ca să întrebi cum sunt cheltuiți banii publici.
Pentru asta avem specialiști, instituții și oameni plătiți să ia decizii.
Noi, cetățenii, avem tot dreptul să întrebăm. Iar administrația are responsabilitatea să răspundă.
Citește și:
Podul de pe Cetății (I): Întrebările care au rămas fără răspuns
Podul de pe Cetății (II): Rapid și ieftin nu înseamnă și bine
