Cisnădie, anul 2019.

Oraș european, unde toate sunt bine făcute, totul este perfect și frumos. La câțiva km de centrul european al orașului, începe traseul turistic de urcare pe Vf. Măgura. Voios și plin de energie, pornești la drum. Primul obstacol, de care te lovești este o barieră și te întrebi, de ce e bariera aia acolo, dacă după ea sunt mașini parcate. Treci peste, zici că asta e. În timp ce urci, te uiţi în stânga ta și vezi noul ,,Canton a lui Marinică”. Cu nostalgie îți aduci aminte că în copilărie, acolo locuia o bătrânică simpatică, care povestea despre lucrurile simple ale vieții. Acum, o cabană închisă, pentru chefurile private ale administrației locale sau ale prietenilor acestora.

După aproximativ trei ore de mers pe drumul cunoscut ca ,,drumul pentru biciclete”, ajungi în vârf. Stai jumătate de oră, mănânci un măr, faci o poză, pentru că priveliștea e minunată și te bucuri de liniște. Numai că, liniștea nu durează mult. Apare un ATV, cinci minute mai târziu patru motociclete off road. Zgomot, fum și tu plin de praf, din cauza motoarelor. Îți iei inima în dinți și te decizi să cobori pe Jägersteg (drumul vânătorilor/vânătorii). E mai scurt, tu ești obosit și nu ai chef să te întorci pe drumul, pe care ai venit. Cobori și cobori.

Începi să simți mușchi, pe care nu credeai că îi ai, dar te consolezi că nu mai e mult și ultima porțiune e mai ok, pentru că ajungi la canton. Surpriză. Nu prea ai cum să cobori în picioare. Te târâi prin șanțuri, cratere cât tine de mari și începi să te enervezi. Durează mai mult decât te-ai așteptat. După mişcări demne de un acrobat de la Cirque du Soleil, ajungi într-un final la canton. Nervi, frustrare, înjurături. În fața ta, noul canton scos parcă din revistele de amenajări exterioare. Lângă tine, semnele și marcajele, care îți arată că drumul pe care ai coborât e traseu montan. Te apucă râsul. În spatele tău, totul modern, aranjat, european, iar în fața ta un dezastru. Vrei să stai jos, să te odihnești, n-ai unde. Nicio bancă, nicio masă. Pleci dezamăgit.

Ajungi acasă și începi să te întrebi, cine e responsabil pentru acele drumuri, care duc spre Măgură. Googălnești și dai peste strategia de dezvoltare a orașului Cisnădie. Citești, citești și dai peste următorul punct:, ,,Realizarea/modernizarea traseelor montane, a reţelei de cabane si refugii montane”, sursă de finanțare fonduri EU, buget de stat și local. Iți crește tensiunea, când citești mai departe și realizezi că din strategia nerealistă, s-a realizat un 10%-20% în două mandate. Obiective faine și cu adevărat necesare orașului, dar care au luat locul altor priorități ale administrației locale.

Vă invit să citiți, să vă informați și să vă aduceţi aminte, ce vi s-a promis și nu s-a făcut.